Prețurile de transfer rămân un subiect de interes atât pentru societățile care desfășoară tranzacții cu părți afiliate, cât și pentru inspectorii fiscali, care au intensificat controalele în această sferă. Multe societăți au deja experiența întocmirii unui dosar de prețuri de transfer și chiar a documentării prestărilor de servicii cu valoare adăugată mică. Pentru acest tip de tranzacții, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică („OCDE”) a emis recent propuneri de simplificare a cerințelor legislative. Se va ține cont de aceste propuneri și în legislația locală de prețuri de transfer?

 I.Perspective naționale privind prețurile de transfer

După cum stiţi deja, prețurile de transfer sunt prețurile stabilite în cadrul tranzacțiilor desfășurate între o societate și părțile sale afiliate. Afilierea dintre două persoane juridice apare atunci când între ele există o deținere, directă sau indirectă, a unui procent de minimum 25% din numărul de acțiuni/părți sociale sau dacă una din persoanele juridice o controlează pe cealaltă. În cazul persoanelor fizice, afilierea există între soț/soție sau între rude până la gradul al III-lea inclusiv.

Orice societate care desfăşoară tranzacţii intra-grup are obligaţia ca, la solicitarea organului fiscal competent, să întocmească şi să prezinte dosarul preţurilor de transfer. În fapt, această documentație arată dacă respectivele tranzacții respectă sau nu principiul valorii de piață și eventual prezintă motivele pentru care acest principiu este încălcat. În jurisdicțiile cu legislație avansată în sfera prețurilor de transfer, precum Statele Unite, Canada, Australia, Franța, autoritățile fiscale recomandă sau chiar impun pregătirea unei documentaţii contemporane – documentație pregătită anual, odată cu desfășurarea tranzacției intra-grup. Așadar, există posibilitatea ca și pe plan local să apară, în timp, astfel de prevederi.

Pe lângă cerințele de conținut ale dosarului de prețuri de transfer prevăzute de Ordinul 222/2008, legislația locală în sfera prețurilor de transfer face trimitere la Liniile directoare privind prețurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (Liniile directoare OCDE). De aceea, este bine ca orice propunere sau modificare adusă de OCDE în sfera prețurilor de transfer să fie luată în considerare de către societățile românești.

II.Perspective internaționale privind tranzacțiile cu valoare adăugată mică

O categorie des întâlnită de tranzacții care necesită documentare din punct de vedere al prețurilor de transfer este prestarea de servicii cu valoare adaugată mică (sau de servicii suport). Majoritatea societăților românești care fac parte dintr-un grup contractează/prestează astfel de servicii societăţilor din cadrul grupului.

Sfera serviciilor suport este foarte variată, cuprinzând servicii de asistență IT, resurse umane, marketing, servicii juridice, de contabilitate, audit și administrare, etc. Serviciile suport se disting prin faptul că nu fac parte din obiectul principal de activitate al grupului, nu presupun folosirea sau crearea de active intangibile unice/valoroase și nici nu generează un risc comercial semnificativ.

Principala problemă a acestor servicii este aceea că, deși nu adaugă o valoare considerabilă în activitatea operațională, presupun un cost ridicat de documentare din punct de vedere al prețurilor de transfer. De aceea, au fost propuse soluții de simplificare a documentării și chiar anumite valori pentru intervalul valorii de piață aferent.

Un astfel de document este cel emis de Forumul comun al Uniunii Europene pentru prețurile de transfer. Acesta definește serviciile suport drept “servicii conexe activității beneficiarului” și prevede că marja de profit aplicată de prestatorii acestor servicii ar trebui să fie “între 3 și 10%, cel mai adesea în jurul valorii de 5%”. În anumite jurisdicții (ex. Germania), aceste valori constituie chiar intervalul valorii de piață, iar cerințele de documentare a prestării de servicii cu valoare adăugată mică sunt limitate.

II.1. Raportul OCDE privind prestările de servicii cu valoare adăugată mică

În data de 3 noiembrie 2014 a apărut un nou raport pe această temă, emis de către OCDE spre discuție publică. Raportul este de fapt un proiect de modificare a capitolului VII din Liniile Directoare OCDE, care se referă la stabilirea prețurilor de transfer pentru serviciile cu valoare adăugată mică.

Emiterea documentului face parte din Acțiunea 10 din planul BEPS și prevede elaborarea unor reguli de stabilire a prețurilor de transfer pentru a oferi protecție împotriva celor mai frecvente tipuri de plăți care erodează baza impozabilă, cum ar fi plățile pentru serviciile de management și cheltuielile sediului central. Cele mai frecvente tipuri de plăți sunt cele aferente serviciilor cu valoare adăugată mică care, conform OCDE, presupun o marjă de profit mică (cuprinsă între 2% și 5%) aplicată asupra costurilor.

Documentul emis în data de 3 noiembrie 2014 propune o definire a serviciilor cu valoare adăugată mică, un mecanism de calcul al prețurilor de transfer aferente, aplicarea unei chei de alocare a costurilor în mod consecvent și simplificarea cerințelor de documentare.

a) Serviciile au fost efectiv prestate?

În primul rând, OCDE pune problema prestării efective a serviciilor cu valoare adăugată mică. Mai precis, aduc aceste servicii valoare economică sau comercială beneficiarului? O entitate independentă ar fi dispusă să plătească pentru aceste servicii, în circumstanțe comparabile? În acest sens, OCDE recomandă întocmirea unei documentații de analiză cost-beneficiu (benefit test).

Noi recomandăm pregătirea unei astfel de documentații în primul rând pentru susținerea deductibilității serviciilor suport de care beneficiază o societate, în vederea pregătirii pentru o potențială inspecție fiscală. Stabilirea din timp a câtorva proceduri de colectare a documentelor justificative va diminua considerabil efortul și timpul investit în timpul inspecției fiscale.

O analiză cost-beneficiu realizată temeinic cuprinde:

  • O descriere a activității operaționale a contribuabilului;
  • Descrierea beneficiilor derivate din serviciile primite;
  • Câteva exemple de documente justificative relevante;
  • O descriere a mecanismului de formare a prețului (cheltuielile incluse în baza costului, cheia de alocare a cheltuielilor și marja de profitabilitate aplicată).

O atenție deosebită trebuie acordată cheltuielilor suportate de societate, dar care nu aduc valoare în activitatea operațională. Un exemplu ar fi cheltuielile generate de activitatea acționarilor (raportare financiară consolidată, costuri legate de structura juridică). Acestea nu intră în categoria serviciilor suport, iar deductibilitatea lor poate fi contestată.

b) Mecanismul de calcul al prețului de transfer pentru serviciile suport

Doar după ce există dovada necesității și prestării efective a serviciilor cu valoare adăugată mică se pune problema respectării principiului valorii de piață. Cu alte cuvinte, o societate independentă ar fi plătit un preț similar pentru respectivele servicii, în circumstanțe comparabile?

În general, prețurile de transfer pentru serviciile cu valoare adăugată mică sunt stabilite pe baza costului prestării plus o marjă de profit, iar vizibilitatea asupra bazei costului și a cheii de alocare a costurilor este deseori redusă.

Baza costului trebuie să includă exclusiv cheltuielile directe și indirecte suportate de prestator pentru efectuarea serviciului respectiv, iar cheia de alocare a costurilor către membrii beneficiari ai grupului trebuie utilizată în mod consecvent și stabilită în funcție de natura serviciilor prestate. Conform exemplelor enumerate de OCDE, costurile cu servicii legate de personal ar putea fi alocate după numărul de angajați ai entităților beneficiare, costurile cu serviciile IT – după numărul de utilizatori, iar serviciile de gestiune a flotei auto – după numărul de autoturisme aflate în portofoliu.

Cât despre marja de profit aplicată asupra bazei costului, trebuie avut în vedere faptul că există cazuri în care chiar și o entitate independentă ar accepta să desfășoare o anumită tranzacție fără a avea asigurată această marjă, în situația în care acea tranzacție ar genera o nevoie de servicii complementare, profitabile.

c) Propuneri de simplificare a determinării prețurilor de transfer pentru serviciile suport

Raportul OCDE propune simplificarea măsurilor de conformare din punct de vedere al prețurilor de transfer pentru trazacțiile intra-grup constând în prestarea de servicii suport. Acestă abordare simplificată cuprinde următorii pași:

  • Determinarea, la nivel de grup, a costurilor anuale suportate de toți membrii grupului cu prestarea de servicii cu valoare adăugată mică;
  • Împărțirea acestor costuri pe categorii de servicii și identificarea centrelor de cost pentru fiecare categorie de servicii;
  • Excluderea costurilor atribuibile activității interne a unei entități din grup, de care beneficiază doar acea entitate (ex. costurile cu activitatea de shareholding);
  • Excluderea costurilor atribuibile unor servicii desfășurate de o entitate a grupului exclusiv în beneficiul unei singure entități din același grup;
  • Alocarea costurilor rămase către beneficiarii serviciilor respective din grup;
  • Aplicarea unei marje de profit asupra costurilor alocate (cuprinsă între 2% și 5%);
  • Formarea prețului total prin adunarea costului cu prestarea de servicii suport exclusiv către un membru al grupului cu costul alocat în cadrul grupului (conform cheii de alocare), plus marjele de profit aferente.

d) Cerințe de documentare

Raportul OCDE propune, de asemenea, cerințe de documentare limitate pentru societățile care contractează sau prestează servicii cu valoare adăugată mică. Câteva elemente din documentația propusă spre pregătire sunt: justificarea beneficiilor aduse de serviciile suport, a folosirii unei anumite chei de alocare și detalii privind baza costului cu prestarea de servicii suport.

Elementele enumerate mai sus presupun cunoașterea atât a activității operaționale a societății, cât și a tratamentului contabil și fiscal al cheltuielilor/veniturilor generate de prestarea/contractarea de servicii suport.  De asemenea, de multe ori este necesar suportul primit din partea entităților afiliate aflate în afara țării (în calitate de prestatori) pentru furnizarea anumitor informații/documente.

Deocamdată însă, în întocmirea dosarului de prețuri de transfer, trebuie respectate cerințele de conținut prevăzute în Ordinul 222/2008 pentru toate tranzacțiile intra-grup. Rămâne de văzut cum vor răspunde autoritățile fiscale, specialiștii și comunitatea oamenilor de afaceri la această propunere OCDE și care vor fi următoarele direcții de implementare atât la nivel OCDE, cât și la nivel local.

În cazul în care cerințele legislative din sfera prețurilor de transfer se vor înăspri iar necesitatea de conformare va deveni stringentă, va fi nevoie de implementarea unor măsuri locale de simplificare a documentării prețurilor de transfer, măcar pentru serviciile cu valoare adăugată scazută.

Publicat in: http://www.beckshop.ro/curierul_fiscal_nr_12_2014-p6827.html