Se discută din ce în ce mai mult despre implementarea Planului de acţiune BEPS şi despre modul în care acesta va reconfigura sistemul fiscal internaţional, respectiv naţional. De cele mai multe ori, orice modificare în legislaţia fiscală ridică întrebarea: „Se modifică cota de impozitare?”, însă o gama largă de alte modificări pot avea un impact major asupra mediului fiscal, după cum o arată chiar planul BEPS. Prezentul articol îşi propune să clarifice obiectivele BEPS şi să prezinte principalele modificări în sfera fiscală la care vom asista în perioada următoare.

Ce este BEPS?

BEPS este prescurtarea de la Base erosion and profit shifting – Erodarea bazei impozabile şi mutarea profiturilor. BEPS conţine un set de măsuri care urmăresc să împiedice societăţile să îşi mute profiturile în jurisdicţii cu un nivel de impozitare scăzut sau în jurisdicţii în care nu se aplică anumite impozite, prin utilizarea de strategii fiscale bazate pe diferenţele dintre sistemele fiscale naţionale.

Cine a dezvoltat BEPS

 Planul de acţiune BEPS a fost dezvoltat de către ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (“OCDE”) şi de către Grupul celor douăzeci de miniştri ai finanţelor şi ai guvernatorilor băncilor centrale (“G20”). Cu toate acestea, şi ţările în curs de dezvoltare au fost implicate în dezvoltarea acestui pachet de măsuri, având în vedere că acestea se bazează pe colectarea impozitului pe profit, în special de la companiile multinaţionale.

Ce conţine pachetul de măsuri BEPS

Planul de acţiune BEPS oferă guvernelor instrumentele necesare pentru a preveni mutarea profiturilor de către societăţile multinaţionale. Mai specific, ca urmare a implementării BEPS, ţările vor deţine instrumentele necesare pentru a asigura că profiturile sunt impozitate acolo unde se desfăşoară activitatea economică, drept urmare acolo unde se crează valoare. Mai mult decât atât, aceste instrumente vin şi în sprijinul contribuabililor, întrucât aduc clarificări cu privire la aplicarea legislaţiei fiscale internaţionale, aducând un plus de certitudine, dar şi standardizare a anumitor cerinţe de raportare.

Pe scurt, Planul de acţiune BEPS conţine 15 măsuri care vizează următoarele domenii:

  • Acţiunea 1: se adresează provocărilor fiscale cu care se confruntă economia digitală şi ilustrează principalele probleme cu care se confruntă economia digitală în ceea ce priveşte modul de aplicare a regulilor fiscale internaţionale.
  • Acţiunea 2: urmăreşte neutralizarea efectelor aranjamentelor hibride şi propune recomandări de modificare a legislaţiei fiscale naţionale care să împiedice efectele negative ale utilizării instrumentelor hibride: dublă neimpozitare vs. dublă impozitare.
  • Acţiunea 3: urmăreşte înăsprirea regulilor pentru societăţile străine controlate („controlled foreign companies”) pentru a preveni transferul profiturilor către jurisdicţii cu un sistem de impozitare mai permisiv.
  • Acţiunea 4: urmăreşte prevenirea erodării bazei impozabile prin deducerea cheltuielilor cu dobânzile şi utilizarea de instrumente financiare.
  • Acţiunea 5: urmăreşte prevenirea utilizării practicilor fiscale abuzive, luând în considerare transparenţa şi substanţa economică. Practic, se urmăreşte identificarea regimurilor fiscale preferenţiale.
  • Acţiunea 6: urmăreşte prevenirea utilizării în mod abuziv a tratatelor de evitare a dublei impuneri.
  • Acţiunea 7: urmăreşte prevenirea creării artificiale a sediului permanent. Este important de precizat că se va modifica definiţia sediului permanent.
  • Acţiunile 8 – 10: urmăresc alinierea rezultatelor procesului de stabilire a preţurilor de transfer cu obiectivul creării de valoare.
  • Acţiunea 11: urmăreşte implementarea de metodologii pentru colectarea şi analiza datelor cu privire la BEPS şi a măsurilor aferente.
  • Acţiunea 12: urmăreşte dezvăluirea strategiilor agresive / abuzive de planificare fiscală de către contribuabili. Mai specific, implementarea unor reguli de raportare obligatorii pentru planificările fiscale percepute ca fiind agresive sau abuzive.
  • Acţiunea 13: propune reguli de modificare a documentaţiei de preţuri de transfer, în vederea creşterii gradului de transparenţă. Pentru a asigura un echilibru între costul suportat de contribuabil şi beneficiile obţinute de administraţiile fiscale, numai grupurile de întreprinderi multinaţionale care realizează un venit consolidat total mai mare sau egal cu 750.000.000 EUR vor fi obligate să raporteze anumite informaţii în fiecare ţară unde acestea sunt prezente.
  • Acţiunea 14: urmăreşte eficientizarea mecanismelor de soluţionare a disputelor internaţionale şi îmbunătăţirea eficienţei procedurii amiabile (“MAP”).
  • Acţiunea 15: urmăreşte dezvoltarea unui instrument multilateral pentru modificarea tratatelor bilaterale de evitare a dublei impuneri. Mai specific, se urmăreşte crearea unui instrument care să permită ţărilor să implementeze măsurile BEPS.

Care sunt ţările care au aderat la Forumul de implementare a planului  BEPS

În prezent, peste 100 de ţări şi jurisdicţii colaborează pentru a implementa măsurile propuse de BEPS şi a atinge obiectivul BEPS – prevenirea mutării profiturilor, respectiv evitarea plăţii impozitelor. Lista cu ţările care au aderat la Forumul de implementare a planului BEPS este prezentată în Anexa A.

În data de 2 iunie 2016, Guvernul României a aprobat, printr-un Memorandum, aderarea României la Forumul de implementare a Proiectului BEPS. Drept urmare, România va implementa măsurile propuse de BEPS.

Care sunt consecinţele Planului de acţiune BEPS asupra legislaţiei naţionale

Având în vedere măsurile propuse de planul de acţiune BEPS şi prezentate mai sus, ne aşteptăm la modificarea legislaţiei fiscale în sfera impozitului pe profit şi impozitului cu reţinere la sursă (i.e. înăsprirea regulilor cu privire la utilizarea abuzivă a tratatelor de evitare a dublei impuneri).

Drept urmare, Planul de acţiune BEPS va genera modificări asupra Convenţiei Model pentru evitarea dublei impuneri şi a Liniilor Directoare privind preţurile de transfer. Chiar în luna mai 2016, Consiliul OCDE a aprobat modificările Liniilor Directoare privind Preţurile de Transfer pentru a reflecta măsurile propuse de BEPS (acţiunile 8-10, acţiunea 13).

În plus, Consiliul European a ajuns, de curând, la un acord cu privire la un Proiect de directivă care vizează combaterea practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale. Proiectul de directivă propune:

  • Norme privind limitarea deductibilităţii dobânzii – au rolul de a limita cuantumul dobânzii pe care un contribuabil are dreptul să îl deducă într-un exerciţiu fiscal.
  • Norme privind impozitarea la ieşire – au rolul de a preveni erodarea bazei impozabile în statul de origine atunci când activele care includ câştiguri nerealizate sunt transferate din jurisdicţia fiscală a statului respectiv, fără să existe un transfer de proprietate.
  •  Normă generală antiabuz – are rolul de a combate practicile fiscale abuzive.
  • Normele privind societăţile străine controlate (CFC) – au rolul de a reatribui veniturile unei filiale străine controlate, supuse unei cote de impozitare scăzute, către societatea mama, supusă de obicei unui impozit mai mare.
  • Norme privind tratamentul neuniform al elementelor hibride – vizează uniformizarea modului de calificare a instrumentelor financiare şi a entităţilor. În prezent, societăţile pot profita de pe urma diferenţelor dintre sistemele fiscale naţionale în ceea ce priveşte catalogarea juridică şi tratamentul fiscal al instrumentelor financiare sau a diferitelor tipuri de entităţi, pentru a reduce obligaţiile fiscale. Astfel, un tratament neuniform poate conduce la dublă deducere (deduceri în ambele state) sau la o deducere a veniturilor într-un stat, fără includerea lor în baza impozabilă în celălalt stat.

Termenul de transpunere a prevederilor menţionate anterior în legislaţia naţională este 31 decembrie 2018, cu excepţia normelor privind impozitarea la ieşire, pentru care termenul este 31 decembrie 2019. Având în vedere că România este membră a UE, în perioada următoare ne vom confrunta cu modificări legislative în sfera impozitului pe profit şi a impozitului cu reţinere la sursă, pentru a reflecta modificările aduse de Proiectul de directivă.

 În plus, ca urmare a dezvoltării Planului de acţiune BEPS, Directiva privind schimbul de informaţii s-a modificat, cu scopul de a extinde schimbul automat de informaţii pentru deciziile fiscale transfrontaliere. Practic, schimbul de informaţii va acţiona pe două planuri: (i) creşterea transparențeii prin realizarea de raportări de informaţii de către contribuabili către autorităţi (îi) creşterea transparenţei prin realizarea de raportări de informaţii între autorităţile fiscale din diferite jurisdicţii.

Concluzie: Modificările propuse la nivel internaţional vor influenţă modul de alocare a profiturilor între jurisdicţii, strategiile fiscale ale companiilor multinaţionale, dar şi abordarea autorităţilor şi cosultanților fiscali.

Publicat în: Curierul Fiscal