Începutul anului 2016 aduce, pe lângă Noul Cod Fiscal şi Noul Cod de Procedură Fiscală, modificări privind procedura de emitere a acordului de preţ în avans şi a soluţiei fiscale individuale anticipate. Aceste instrumente permit contribuabililor/plătitorilor obţinerea unor certitudini cu privire la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare, dar şi cu privire la preţurile de transfer stabilite cu părţile afiliate pentru tranzacţiile viitoare.

Noutăţi privind emiterea unei soluţii fiscale individuale anticipate

Soluţia fiscală individuală anticipată (“SFIA”) este actul administrativ emis de organul fiscal central în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului/plătitorului referitoare la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare. Aşadar, în situaţia în care contribuabilul/plătitorul se confruntă cu dificultăţi în interpretarea legislaţiei fiscale, acesta are posibilitatea să solicite şi să obţină un răspuns cert (i.e. opozabil şi obligatoriu) din partea autorităţilor fiscale.

În comparaţie cu vechile prevederi ale H.G. nr. 529/2007, Ordinul 3736/2015, care reglementează în prezent procedura de emitere a SFIA, precum şi conţinutul cererii pentru emiterea SFIA, aduce câteva completări / clarificări:

  • Legislaţia actuală prevede în mod expres faptul că solicitarea şi obţinerea unei SFIA se face exclusiv pentru o situaţie de fapt viitoare. În plus, se clarifică faptul că soluţia fiscală se emite pentru fiecare situaţie fiscală de fapt viitoare şi pentru fiecare obligaţie fiscală, iar tratamentul fiscal stabilit prin SFIA este aplicabil de la data operaţiunii viitoare a cărei reglementare s-a solicitat.
  • Se introduce o nouă cerinţă de conţinut a documentaţiei pentru solicitarea unei SFIA, şi anume „prezentarea informaţiilor şi datelor conţinute în cererea de emitere a soluţiei fiscale care fac obiectul sau ar putea conduce la divulgarea secretului comercial, industrial şi/sau profesional”, în vederea protejării acestor informaţii / date.
  • Noul ordin pune accent pe faptul că o SFIA nu poate reglementa o situaţie fiscală de fapt viitoare care a făcut obiectul unor alte acte administrative (ex. raport de inspecţie fiscală) sau este similară unei situaţii fiscale de fapt care a fost reglementată deja în cadrul unei inspecţii fiscale la contribuabilul/plătitorul solicitant.
  • Ordinul 3736/2015 reia şi situaţiile în care cererea pentru emiterea SFIA este respinsă de autorităţi, adăugând şi situaţia în care „cazul descris face obiectul unei cercetări de natură penală, inclusiv pentru fapte de evaziune fiscală şi are legătură cu contribuabilul solicitant”.
  • În situaţia în care organele fiscale constată că tranzacţia care face obiectul SFIA poate reprezenta o tranzacţie transfrontalieră artificială, se poate iniţia procedura de schimb de informaţii fiscale cu administraţiile fiscale ale statelor vizate de tranzacţia transfrontalieră.
  • Tariful pentru emiterea SFIA a crescut de la 1.000 euro la 5.000 euro (pentru contribuabilii mari) şi de la 1.000 euro la 3.000 euro (pentru celelalte categorii de contribuabili).
  • Spre deosebire de prevederile anterioare, Ordinul 3736/2015 specifică faptul că, în situaţia în care contribuabilul/plătitorul nu este de acord cu soluţia fiscală emisă, acesta poate transmite, în termen de 30 de zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent, soluţia fiscală neproducând astfel niciun efect juridic.

Noutăţi privind emiterea şi modificarea acordului de preţ în avans

Acordul de preţ în avans („APA”) este actul administrativ emis de organul fiscal central în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului/plătitorului, referitoare la stabilirea preţurilor de transfer, în cazul tranzacţiilor efectuate cu persoane afiliate. Aşadar, în anumite condiţii, un APA poate oferi un răspuns cert (i.e. opozabil şi obligatoriu) din partea autorităţilor, cu privire la mecanismul de formare a preţurilor de transfer între o societate din România şi partea sa afiliată (din România sau din afara României).

În comparaţie cu vechile prevederi ale H.G. nr. 529/2007, Ordinul 3735/2015, care reglementează procedura de emitere şi modificare a APA, precum şi conţinutul cererii pentru emiterea APA, aduce câteva completări / clarificări:

  • Ordinul nr. 3735/2015 aliniază prevederile legislative locale în sfera APA cu cele emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică („OCDE”), specificând faptul că ordinul se completează cu Liniile directoare privind preţurile de transfer emise de către OCDE;
  • Se clarifică faptul că se va emite câte un acord pentru fiecare tranzacţie derulată cu persoana afiliată;
  • Ordinul 3735/2015 reia şi situaţiile în care cererea pentru emiterea APA este respinsă de autorităţi, adăugând şi situaţia în care „cazul descris face obiectul unei cercetări de natură penală, inclusiv pentru fapte de evaziune fiscală şi are legătură cu contribuabilul solicitant”.
  • În situaţia în care organele fiscale constată că tranzacţia care face obiectul solicitării unui APA poate reprezenta o tranzacţie transfrontalieră artificială, organul fiscal competent poate solicita contribuabilului/plătitorului care a depus o cerere de emitere de acord unilateral transformarea acestuia în acord bilateral sau multilateral, după caz, în vederea creşterii transparenţei faţă de autorităţile fiscale străine corespondente.
  • Se specifică clar faptul că, înainte de emiterea unui APA, autorităţile fiscale vor emite un proiect de acord, pe care îl transmit contribuabilului/plătitorului, iar acesta are posibilitatea exprimării unui punct de vedere în termen de 60 de zile de la data comunicării proiectului de acord.
  • Spre deosebire de prevederile anterioare, Ordinul 3735/2015 specifică faptul că, în situaţia în care contribuabilul/plătitorul nu este de acord cu acordul emis, acesta poate transmite, în termen de 30 de zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent, acordul de preţ neproducând astfel niciun efect juridic.
  • Din punct de vedere al conţinutului, cererea pentu emiterea unui APA conţine câteva cerinţe suplimentare (ex. prezentarea activităţii de cercetare dezvoltare, prezentarea unor acorduri de contribuţii la cost încheiate cu persoanele afiliate, eventuale operaţiuni de reorganizare), în linie cu noutăţile în sfera preţurilor de transfer aduse de planul BEPS (emis de OCDE), ce adresează fenomenul de erodare a bazei impozabile.

Aspecte de natură costului pentru obţinerea unui APA se menţin la acelaşi nivel cu cele din legislaţia recent abrogată: pentru contribuabilii mari, există un tarif de 20.000 euro pentru emiterea unui APA şi de 15.000 euro pentru modificarea acestuia, iar pentru celelalte categorii de contribuabili/plătitori, există un tarif de 10.000 euro pentru emitere şi de 6.000 euro pentru modificare.

În loc de concluzii

Pentru ca societăţile să beneficieze de o SFIA sau un APA, este bine să cuantifice costul obţinerii acestora cu riscul fiscal aferent situaţiei de fapt. În condiţiile în care costul solicitării unei SFIA sau unui APA este semnificativ mai mic decât riscul fiscal estimat, avantajele acestor instrumente sunt incontestabile, mai ales într-un cadru legislativ în permanentă schimbare. De asemenea, atenţie la respectarea tuturor condiţiilor de formă şi conţinut prevăzute în noile acte care reglementează SFIA şi APA. O documentaţie nestructurată sau neclară poate genera solicitări de informaţii suplimentare din partea autorităţilor fiscale, care presupun, desigur, întârzieri şi resurse suplimentare.

Publicat în: Curierul Fiscal