Lavinia Bartoș No Comments

Aplicarea cotei reduse de TVA – probleme de încadrare tarifară

Odată cu apropierea implementării extinderii cotei reduse de TVA, societățile care fac livrări de alimente și băuturi (exclusiv băuturi alcoolice) destinate consumului uman și animal, își pun problema dacă la produsele livrate de acestea se va aplica, de la 1 iunie 2015, cota redusă de TVA. Răspunsul ar trebui regăsit în Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aflate la această dată (11 mai 2015) în stadiu de proiect. Dar sunt aceste norme suficiente?

1.Produsele ce vor face subiectul cotei reduse de TVA

Ordonanța de urgență nr. 6 din 7 aprilie 2015 prevede extinderea cotei reduse de TVA de la 24% la 9% pentru câteva categorii de produse menționate cu titlu general: „livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice, destinate consumului uman şi animal, animale şi păsări vii din specii domestice, seminţe, plante şi ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele”.

Pentru clarificarea listei de produse care vor beneficia de cota redusă de TVA intervin Normele Metodologice la Codul Fiscal, care stabilesc codurile din Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun care cad sub incidența cotei reduse. Acestea au fost publicate într-un Proiect de Hotărâre de Guvern, în data de 27 aprilie 2015.

În consecință, dificultatea  intervine la încadrarea corectă a produselor livrate de diverse societăți în clasa de coduri NC corectă. Acestea trebuie să parcurgă Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun, regasită în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987, cu modificările și completările ulterioare și, în situația în care produsele lor se pot încadra în mai multe categorii, să consulte un specialist sau să ceară o opinie oficială de la autoritățile competente.

Clasele de coduri NC sunt destul de explicite. Ca exemplu, sa presupunem că o societate produce și distribuie lapte praf. Proiectul de Norme Metodologice prevede faptul că, printre produsele ce vor fi supuse cotei reduse de TVA, se numără și: „f) lapte și produse lactate care se încadrează la codurile NC 0401 – 0406”. Apelând la Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun, la poziția tarifară 0402 apare laptele sub formă de praf, granule sau alte forme solide cu diferite caracteristici cu privire la conținutul de grăsimi, ambalaj, adaosul de zahăr, alte adaosuri, etc.

Totuși, nu întotdeauna produsul livrat de o societate își regăsește descrierea fidelă în acest nomenclator. În plus, posibilitatea de reîncadrare a produselor sub o altă clasă, realizată de către autoritățile fiscale în cadrul unui control poate avea repercursiuni fiscale semnificative, sub formă de ajustări (taxe vamale, accize, TVA). De aceea, o încadrare tarifară corectă la 1 iunie 2015 este strict necesară pentru asigurarea unei aplicări corecte a TVA de 9%.

2.Asigurarea unei încadrări tarifare corespunzătoare

Pentru încadrarea tarifară corectă a bunurilor livrate, societățile pot apela la diverși specialiști în domeniu. Un comisionar vamal, de exemplu, poate oferi, pe lângă servicii clasice (ex. întocmirea de documente-operațiuni de import, export, tranzit, rapoarte, perfecționare activă, pasivă), și servicii de consultanță în ceea ce privește încadrarea tarifară a unui anumit produs. Totuși, o astfel de opinie poate fi contestată de autorități în cadrul unui control în sfera taxelor vamale, accizelor sau TVA.

O opinie oficială se poate obține și la cerere, de la Direcția de Reglementări Vamale. Documentele solicitate însă în vederea emiterii unei opinii pot genera întârzieri în obținerea în timp util a unui răspuns, în vederea unei încadrări tarifare corecte. Printre documentele solicitate de organul fiscal se numără:

  1. descrierea detaliată a mărfurilor care permite identificarea lor și determinarea clasificării în nomenclatura vamală;
  2. compoziția mărfurilor, precum și metodele de examinare utilizate pentru stabilirea acesteia, în cazul în care clasificarea depinde de acest lucru;
  3. furnizarea, eventual ca anexe, a mostrelor, fotografiilor, planurilor, cataloagelor sau oricărei alte documentații care poate ajuta autoritățile vamale să stabilească clasificarea corectă a mărfurilor în nomenclatura vamală;
  4. clasificarea preconizată;
  5. acordul de a pune la dispoziție, la cererea autorităților vamale, a traducerii documentației eventual anexate, în limba română.

În situația în care se face o operațiune de import / export, se poate solicita o informare tarifară obligatorie (ITO), aceasta fiind singura care îi poate proteja pe operatorii economici de erorile de încadrare tarifară. Solicitarea unei ITO se face în scris către autoritatea vamală desemnată să primească cererile şi să elibereze ITO (i.e. Autoritatea Naţională a Vămilor), printr-un formular special. Emiterea unei ITO se face în scris, cât mai curând posibil, iar în cazul în care termenul de răspuns depășeste 3 luni de la acceptarea cererii, autoritățile vamale transmit motivul întârzierii.

  • Consecințe

Încadrarea tarifară eronată a mărfurilor supuse cotei reduse de TVA poate genera atât TVA suplimentar de plată, cât și dobânzi și penalități de întârziere.

Cu titlu de exemplu, sa ne gândim la o societate producătoare de șampanie, inclusiv șampanie cu un titru alcoolic volumic de 0,5 % vol., denumită în continuare „Șampania X”. Din perspectiva inspectorilor fiscali, societatea se încadrează în categoria contibuabililor mari, pentru care perioada de prescripție a obligațiilor fiscale este de 5 ani. Presupunem că valoarea tipului de Șampanie X ce urmează a fi livrată în data de 20 Noiembrie 2015 este de 100.000 RON.

Conform ordonanței de urgență nr. 6 din 7 aprilie 2015, cota de TVA redusă de 9% se aplică și pentru „băuturi nealcolice care se încadrează la pozițiile tarifare 2201, 2202 și 2209”. Societatea consideră că Șampania X se încadrează la poziția tarifară 2202 – „Ape, inclusiv ape minerale și ape gazeificate, care conțin zahăr sau alți îndulcitori sau aromatizate și alte băuturi nealcoolice, cu excepția sucurilor de fructe sau de legume de la poziția 2009”, deoarece în această categorie sunt incluse și băuturile cu titru alcoolic volumic de maximum 0,5 % vol.

În situația în care livrarea de Șampanie X ar fi avut loc înainte de 1 iunie 2015, societatea în cauză ar fi trebuit să colecteze TVA în valoare 24.000 RON. Deoarece tranzacția cu Șampanie X are loc după data de 1 iunie 2015, societatea va calcula TVA de 9.000 RON. La momentul actual nivelul dobânzilor și penalităților de întârziere este de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere.

În cazul în care în luna decembrie 2019 societatea va fi supusă unei inspecții de fond, iar inspectorii fiscali vor reclasifica Șampania X de la poziția tarifară 2202 – „Ape, inclusiv ape minerale și ape gazeificate, care conțin zahăr sau alți îndulcitori sau aromatizate și alte băuturi nealcoolice, cu excepția sucurilor de fructe sau de legume de la poziția 2009” la poziția tarifară 2204 – „Șampanie”, atunci societatea va avea de colectat TVA suplimentar de 15.000 RON și dobânzi și penalități de întârziere de aproximativ 11.000 RON.

Recomandarea noastră este: Atenție sporită la livrările de produse pentru care se aplică cota redusă de TVA. Oricare ar fi modalitatea aleasă de asigurare a unei încadrări tarifare corecte, contribuabilii trebuie să acționeze rapid, pentru a asigura tratamentul fiscal corect și pentru a evita riscul de ajustări din perspectivă fiscală. Activitatea operațională a unei societăți nu ar trebui întreruptă sau perturbată de probleme cu caracter administrativ sau incertitudini în interpretarea legislației. De aceea, recomandăm socilitarea unui ajutor de specialitate.

Publicat in: http://www.beckshop.ro/curierul_fiscal_nr_5_2015-p6974.html

Lavinia Bartoș No Comments

Evaziunea fiscală – un punct prioritar pe agenda ANAF

Evaziunea fiscală reprezintă o problemă majoră care afectează fiecare cetăţean. Din păcate, evaziunea fiscală nu are graniţe şi nu poate fi eliminată fără implicarea în mod activ a statelor lumii. La nivelul Uniunii Europene, evaziunea fiscală anuală este estimată la aproximativ 1 trilion de Euro.  În Romania, conform informațiilor puse la dispoziție de Consiliul Fiscal, la nivelul anului 2013, evaziunea fiscală reprezenta 16,2% din PIB. Aproximativ 75% din evaziunea fiscală este generată în sfera TVA (12,21% din PIB), iar restul de 25% se explică în mare parte prin evaziunea în sfera contribuţiilor sociale –  aşa numita „muncă la negru”.

 Ce prevede Codul Fiscal?

În vederea prevenirii evaziunii fiscale, în Codul Fiscal s-au introdus prevederi referitoare la tranzacțiile artificiale. Astfel, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii, așa încât aceasta să reflecte conţinutul economic al tranzacţiei. De asemenea, odată ce o tranzacție a fost considerată artificială de către autorități, nu va mai fi posibila aplicarea prevederilor convențiilor de evitare a dublei impuneri.

Dar cum se definesc aceste tranzacții artificiale? Conform Codului Fiscal, „prin tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.”

Cum pot autorităţile fiscale să identifice tranzacţiile artificiale?

Conform recomandărilor propuse de Comisia Europeană cu privire la aspectele ce trebuie avute în vedere de către autorități în reclasificarea tranzacţiilor, merită amintite:

  • Tranzacția se derulează într-o manieră care în mod normal nu ar fi utilizată în cadrul unor practici comerciale considerate rezonabile;
  • Clauzele contractuale, privite individual, nu sunt în linie cu substanţa economică a tranzacţiei privită în ansamblu;
  • Tranzacţiile sunt circulare în natură;
  • Tranzacțiile produc avantaje fiscale semnificative, care nu sunt justificate de riscurile comerciale asumate de societatea contractanta;
  • Profitul preconizat înainte de impozitare este nesemnificativ în comparație cu avantajele fiscale urmărite.

La o primă vedere, reclasificarea tranzacțiilor desfășurate de o societate în tranzacții artificiale este dificil de demonstrat și argumentat. Există însă alte indicii care pot sa conducă autoritățile în direcția reclasificării. Printre ariile fiscale investigate îndeaproape de autorităţile fiscale merită menţionate: elemente neincluse în baza impozabilă, deducerile fiscale, înregistrarea de pierderi fiscale, inexistenţa impozitului cu reţinere la sursă sau compensare impozitelor platite în străinătate.

Care sunt principalele implicaţii ale desfăşurării de tranzacţii cu parteneri suspecţi de evaziune fiscală?

Risc reputațional, control fiscal, resurse alocate, anchetă penală, faliment.

Cum să ne protejăm în cazul în care partenerii de afaceri sunt suspecţi de evaziune fiscală?

În situaţia în care partenerii de afaceri ai unei societăți sunt suspectaţi de evaziune fiscală, este de asteptat ca acea societate să facă subiectul unui control fiscal. În această situaţie, este foarte important de demonstrat că acţiunile întreprinse de societate au fost facute cu bună credinţă.

Implementarea incipientă a unor proceduri care să fie cunoscute îndeaproape de angajaţi şi care să demonstreze că  societatea în cauză a întreprins toate eforturile necesare pentru a evita implicarea în tranacţii care ar putea face obiectul evaziunii fiscale este abordarea proactivă și totodată cea mai eficientă. Astfel, recomandăm ca cel putin tranzacţiile complexe şi semnificative ca valoare să fie atent monitorizate.

Monitorizarea poate implica:

  • Verificarea tranzacţiilor din perspectivă legală şi comercială;
  • Efectuarea unei analize de risc cu scopul de a monitoriza activitatea partenerilor de afaceri:
  • Verificarea statutului acționarilor, administratorilor, reprezentanţilor legali;
  • Investigarea reputației societăţilor partenere;
  • Culegerea de informaţii din presă cu privire la implicarea partenerilor de afaceri în tranzacţii suspecte de evaziune fiscală;
  • Investigarea preţurilor practicate;
  • Verificarea codului de TVA, a facturilor, strângerea/arhivarea documentelor care justifică prestarea serviciului/furnizarea produselor și care reflectă totodată şi substanţa economică a tranzacţiei;
  • Atenţie acordată tranzacţiilor cu contribuabili inactivi;
  • Consemnarea rezultatelor analizei de risc în rapoarte şi arhivarea acestora.

În situaţia în care, ca urmare a anlizei efectuate, există indicii că partenerii de afaceri sunt suspecţi de  evaziune fiscală, contractele încheiate cu aceştia ar trebui să vă permită terminarea imediată a relațiilor comerciale.

Presiunea fiscală este invocată ca principala cauză “ortodoxă” a evaziunii fiscale. Conform curbei Laffer, odata cu cresterea presiunii fiscale din economie, cresc si veniturile la bugetul de stat – asta până la un anumit punct, în care creșterea ratei fiscalitatii are efect invers. Factori precum gradul de colectare, facilitatile fiscale, practicile fiscale din anumite industrii fac dificila determinarea acestui punct optim. Rămâne asadar de văzut care vor fi efectele unei eventuale relaxări ale fiscalității, propuse de Noul Cod Fiscal, în conditiile în care acesta se va implementa. 

Publicat in: http://www.beckshop.ro/curierul_fiscal_nr_3_2015-p6938.html

Lavinia Bartoș No Comments

Răspunderea pentru susținerea deductibilității cheltuielilor – ping-pong între departamentul financiar și cel operațional

Deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile ridică deseori probleme în cadrul auditurilor sau inspecțiilor fiscale, mai ales când aceste cheltuieli au valori ridicate sau când serviciile sunt primite de la alte entități din cadrul aceluiași grup. Susținerea deductibilității acestor cheltuieli poate fi îngreunată de lipsa documentelor justificative, dinamica personalului, precum și de deficiențe de comunicare între reprezentanții departamentului financiar și a celor operaționale.

În ce constă documentarea cheltuielilor cu serviciile?

Regula generală a deductibilității din Codul Fiscal este bine cunoscută de toată lumea: „sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile”, însă în practică pot să apară diverse întrebări. A avut societatea nevoie de contractarea serviciilor respective? Cum se poate demonstra prestarea efectivă a serviciilor? Cum au contribuit serviciile contractate la dezvoltarea activității operaționale? Răspunsul la aceste întrebări se poate concretiza într-o analiză de tip cost-beneficiu, care să fie folosită pentru susținerea deductibilității cheltuielilor cu serviciile (mai ales a celor primite de la entități din cadrul aceluiași grup).

Angrenați în activitățile zilnice, reprezentanții societăţilor românești nu acordă de obicei o atenție sporită documentării cheltuielilor cu serviciile. În cadrul unui control fiscal însă, colectarea de documente justificative aferente anilor anteriori devine o muncă dificilă și laborioasă, iar resursele sunt limitate. Este recomandabil ca, în cadrul departamentului financiar al unei societăți să existe o persoană care să cunoască îndeaproape și activitatea operațională (strategia de afaceri, practicile de pe piață, direcțiile de dezvoltare) și care să poată explica, în fața autorităților, corelația dintre operațional și financiar, dar și fundamentul economic al anumitor decizii de contractare de servicii.

De asemenea, în documentarea cheltuielilor cu serviciile este necesară implicarea persoanelor din departamentul financiar, dar și din departamentele operaționale, care asistă în fiecare zi la primirea serviciului respectiv și pot identifica cu ușurință beneficiile aduse de serviciile contractate în contextul desfășurarii afacerii.

 Contractul și factura nu sunt suficiente?

O abordarea proactivă/precaută în acest sens poate consta în pregătirea unei documentații de susținere a cheltuielilor cu serviciile înainte de inspecția fiscală. Această documentație poate cuprinde atât descrierea modului în care societatea beneficiază de serviciile primite, cât și evidențe privind prestarea efectivă a serviciilor. Este bine ca aceste evidențe să acopere întreaga perioadă a prestării, iar numărul/tipul de documente justificative să fie consecvente de la o lună la alta.

Codul Fiscal prevede doar cu titlu de exemplu „documentele care justifică prestările efective de servicii pe teritoriul României: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, studii de piaţă sau orice alte documente corespunzătoare”. La acestea s-ar putea adăuga: prezentări primite, minute ale discuțiilor/întâlnirilor, agende, materiale de training, mesaje/corespondență, capturi de ecran, în funcție de tipul serviciului primit. În practică, pe lângă serviciile de consultanţă şi management, şi serviciile IT reprezintă o categorie de servicii care pune probleme din perspectiva documentării – versiunile de software se actualizează, programele IT folosite se schimbă, unele servicii IT sunt greu de identificat. Totodată din perspectiva impozitării se ridică următoarea întrebare: este prestare de serviciu sau redevenţă? Astfel, documentarea corespunzătoarea a  serviciilor IT permite aplicarea unui tratament fiscal corect.

Ce alte aspecte legate de cheltuielile cu serviciile pot ridica probleme la control?

Deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile este dificil de susținut atunci când există servicii similare dezvoltate atât intern cât și contractate de la alte entități sau servicii similare contractate de la doi furnizori externi diferiți. Astfel de situații pot fi acceptate doar în cazul în care duplicarea serviciilor este temporară și determinată de circumstanțe economice precum procese de reorganizare sau necesitatea contractării unui serviciu similar suplimentar pentru a reduce anumite riscuri în cadrul societății.

Totodată, există situații, mai ales în cazul societăţilor care fac parte dintr-un grup, în care societatea mamă facturează celorlalte entități din grup costuri ce decurg strict din calitatea sa de acționar. Astfel de costuri (ex. costuri legate de întâlniri ale acționarilor, emisiune de acțiuni, consolidarea rapoartelor financiare) nu se justifică a fi suportate de entitățile din cadrul grupului. Pe de altă parte însă, alte servicii care, la prima vedere, ar putea fi considerate ”impuse de grup”, se pot justifica prin necesitatea unei strategii coerente la nivel de grup (ex. transmiterea know-how-ului dobândit în cadrul grupului, desfășurarea unor strategii de marketing similare, utilizarea acelorași sisteme IT, aplicarea acelorași proceduri administrative/politici de confidențialitate).

În loc de concluzie

Vă recomandăm să implementați, dacă nu ați făcut-o deja, o politică de colectare a documentelor justificative, pentru documentarea corespunzătoare a cheltuielilor cu serviciile şi cu atât mai mult a acelor cheltuieli generate ca urmare a contractării de servicii de la entități din cadrul grupului. O politică de colectare de evidențe nu presupune neapărat o îngreunare a activității de zi cu zi, ci poate consta doar în salvarea de rapoarte/proceduri primite în cadrul prestării serviciului respectiv sau în arhivarea regulată a unei corespondențe relevante. Pentru aceasta, este necesar să existe o comunicare prealabilă între reprezentanții departamentului financiar și a celor operaționale, pentru a stabili proceduri de documentare adecvate din punct de vedere al efortului / timpului investit.

Publicat in: http://www.beckshop.ro/curierul_fiscal_nr_2_2015-p6900.html

 

Lavinia Bartoș No Comments

Certificarea declaraţiilor fiscale: un opţional obligatoriu?

La început de 2015, contribuabilii se confruntă cu aceeași întrebare ca acum un an: să apelez la un consultant fiscal pentru certificarea declarațiilor fiscale? Anul acesta însă avem mai multe informații cu privire la desfășurarea unui astfel de proces, ca urmare a publicării normelor de certificare a declarațiilor fiscale (Hotărârea CCF nr. 6/2014).

Cu toate că şi anul acesta certificarea declaraţiilor rămâne opţională, noile prevederi legislative reprezenta un prim pas pentru introducerea obligativităţii certificării declaraţiilor fiscale. Așadar, contribuabilii proactivi pot apela din timp la specialiști care să verifice, să confirme sau să corecteze tratamentului fiscal aplicat de societate, pentru a preveni depunerea pe viitor a unei note de certificare cu rezervă. Mai mult de atât, este cert că certificarea declaraţiilor fiscale va fi unul din criteriile de evaluare avute în vedere de către autorităţile fiscale pentru selectarea contribuabililor care vor fi supuși inspecției fiscale.

De ce să certific declarațiile fiscale?

Chiar dacă certificarea declarațiilor are momentan un caracter opțional, recurgerea la un proces de revizuire fiscală are mari avantaje: detectarea riscurilor fiscale și remedierea din timp a acestora, posibilitatea identificării unor oportunități de optimizare fiscală, dar și siguranța aplicării unui tratament fiscal corect pe viitor.

Într-adevăr, nota de certificare depusă de consultantul fiscal la autoritățile competente se poate face și cu anumite rezerve din partea consultantului. Tocmai de aceea, un exercițiu de revizuire fiscală pentru declarațiile aferente anului 2014 poate duce la depunerea unei note de certificare fără rezerve pe viitor, când certificarea declarațiilor ar putea deveni obligatorie.

Care sunt pașii urmați în cadrul procesului de certificare a declaraţiilor fiscale?

Contribuabilii care se gândesc să apeleze la un consultant fiscal pentru certificarea declarațiilor trebuie să se aștepte la un întreg proces de revizuire fiscală.

În primă fază, consultantul fiscal va pregăti un dosar al contribuabilului, care va cuprinde informaţii generale (ex. date de identificare, domiciliul fiscal şi sediile secundare, domeniul de activitate) precum și informaţii cu privire la poziţia financiară, partenerii de afaceri, persoanele afiliate.

Ulterior, consultantul fiscal va stabili un prag de materialitate/de semnificație. Acesta reprezintă acea valoare peste care consultantul fiscal va considera că o greșeală sau omisiune în tratamentul fiscal poate genera riscuri semnificative din perspectivă fiscală. Nu există prevederi specifice cu privire la nivelul acestui prag, însă este cert ca acesta va fi stabilit pe baza raţionamentului/experienței profesionale cât şi în baza unor proceduri analitice, de obicei ca procent dintr-o anumită valoare de referinţă (ex. cifra de afaceri).

În baza pragului de materialitate stabilit, consultantul fiscal desemnat va verifica prin sondaj documentele puse la dispoziţie de contribuabil, cu scopul de a întocmi pregăti dosarul de lucru. Acesta va cuprinde informaţii aferente perioadei supuse certificării privind: practicile administrative, contabile si fiscale,  respectarea unor măsuri impuse de organele fiscale, identificarea partenerilor cu care contribuabilul a desfăşurat tranzacţii semnificative etc.

Procesul propriu-zis de revizuire fiscală va consta în desfășurarea unor acţiuni obligatorii de către consultantul fiscal, aşa cum prevăd normele de certificare a declaraţiilor fiscale, cu scopul de a se verifica tratamentului fiscal aplicat de contribuabil, acţiuni ce variază în funcție de tipul de declarație ce urmează a fi certificată. De exemplu, pentru certificarea declarației anuale de impozit pe profit, printre acțiunile prevăzute de norme se numără: verificarea modului de înregistrare a veniturilor şi cheltuielilor, verificarea documentelor justificative care stau la baza tranzacţiilor supuse verificării, verificarea existenţei împrumuturilor contractate de la asociaţi, verificarea tranzacţiilor cu persoanele afiliate şi a respectării regulilor preţurilor de transfer.

Rezultatele revizuirii fiscale se consemnează de către consultantul fiscal în raportul de certificare, care stă la baza întocmirii notei de certificare. Aceasta se depune cu sau fără rezerve la organul fiscal competent împreună cu declarația certificată (sau după depunerea acesteia).

Atenție la selectarea consultantului fiscal care va certifica declarațiile!

Există anumite condiții pe care un consultant fiscal trebuie să le îndeplinească pentru a fi în măsură să certifice declarații fiscale:

  • Dobândirea calității de Consultant Fiscal, potrivit reglementărilor legale în vigoare;
  • Statutul de membru activ în Registrul Consultanţilor Fiscali;
  • Existența unui contract de asigurare pentru răspundere profesională;
  • Respectarea principiului independenței (în cazul în care contabilul unei societăți are şi statutul de consultant fiscal, acesta nu va putea certifica declaraţiile fiscale).

De asemenea, este important de avut în vedere faptul că, dacă în urma unei inspecții fiscale, organele de control constată că nota de certificare reflectă în mod fidel realitatea fiscală, atunci rata de verificare de către autorităţile fiscale a contribuabililor certificaţi de respectivul consultant scade semnificativ.

Certificarea declaraţiilor fiscale este o metodă utilizată de autorități în vederea creșterii gradului de colectare voluntară. Din perspectiva plătitorilor de impozite, un proces de revizuire fiscală aduce avantaje semnificative. Astfel, se poate spune că certificarea declarațiilor devine un opțional obligatoriu pentru diminuarea riscurilor fiscale, dar și a riscului de a face obiectul unei inspecții fiscale.

Publicat in: http://www.capital.ro/certificarea-declaratiilor-fiscale-un-optional-obligatoriu.html

Lavinia Bartoș No Comments

Cum pot obţine servicii medicale complete neasiguraţii?

“Persoanele care vor să beneficieze de întregul pachet de asigurări sociale de sănătate, dar nu pot dovedi calitatea de asigurat, pot fi în una din următoarele situaţii, explică Iulia Butnaru, Tax Partner, TaxWise:

-Dacă nu au realizat venituri impozabile în ultimii cinci ani, pot să plătească contribuţia legală lunară pe ultimele şase luni, calculată la salariul minim brut pe ţară în vigoare la data plăţii plus majorări de întârziere.

-Dacă au realizat veniturilor impozabile în ultimii cinci ani, pot să plătească CASS aferente acestor venituri, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere.

-Dacă nu au realizat venituri impozabile într-o ultimă perioadă mai mare de şase luni (e.g. ultimele 10 luni), pot să achite CASS aferente veniturilor obți­nute, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere şi să completeze cu CASS legală lunară pentru ultimele şase luni.

-Dacă nu au realizat venituri impozabile într-o ultimă perioadă mai mică de şase luni (e.g. ultimele două luni), pot să achite CASS aferente veniturilor obţinute în trecut, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere şi să completeze cu contribuţia legală lunară pentru ultimele două luni.”

Publicat in: http://www.capital.ro/ministerul-finantelor-cere-curat-neconstitutional-sa-i-se-achite-contributii.html